Saturday, January 26, 2008

Nascuti la comanda.Decreteii

"...Inceputul a fost din dragoste, apoi peste noapte a venit decretul lui Ceausescu din 1966 care a interzis avorturile. Asa s-au nascut peste doua milioane de romani. Ei sunt Oamenii Noi ai Epocii de Aur dar in particular li se spunea copii decretului sau mai simplu decretei.
Ceausescu a avut un vis hitlerist: sa creeze o generatie pur comunista, "Omul nou" nascut la comanda printr-un acest decret. Despre dezastrul demografic si psihologic provocat de cele aproape doua milioane de "decretei" vorbesc mame, copii, medici si moase in documentarul "Nascuti la comanda. Decreteii". Regizorul Florin Iepan a reconstituit povestea copiilor comandati de Ceausescu cu marturii si imagini din arhiva nationala de film. A rezultat un document infiorator, despre femei mutilate pe viata sau ucise de avorturile clandestine, despre copii "defecti", refuzati de sistem si exterminati asemenea puilor de gaina necorespunzatori din incubatoare...".
Cam asta este ce am vazut in ultima perioada, lucru care m-a inspaimantat, eu nestiutor fiind de practicile comunistilor din epoca ceausista. Imaginile m-au socat in adevaratul sens al cuvantului si nu stiu cine erau oamenii care deportau acesti copii cu deficiente in acele lagare mizere, fara lumina si inumane, dar nu aveau inima.
Documentarul este un argument destul de puternic pentru cei pe care ii mai aud si azi ca cica era mai bine pe vremea lui Ceausescu. Ce acte barbare adresate acelor copii erau infaptuite si sub ce plan - "Omul Nou"-.
Este un documentar care merita vizionat si daca o faceti pregatiti-va bine sufleteste pentru ca imaginile sunt din cale afara de brutale.
Oare si eu am fost un decretel?....cred ca DA!
...cam atat ca deja mai avem o etichetare si ma enervez....

Thursday, January 24, 2008

...fobia sociala!

...ma declar un fricos social!, si asta vine de la faptul ca vad in jurul meu numai frica si fuga de responsabilitati sociale. Cum se manifesta asta poate va intrebati? Ei bine, uite prin faptul ca ne este greu sa avem relatii stabile, sa avem opinii proprii si ne urmam pornirile si simtamintele. Ma uit la prietenii mei in special la cei care nu au o viata sociala prea activa. Nu stiu cum sa ii mai percep si cum sa ma raportez la strategia lor prezenta intrucat le este frica sa devina implicati in ceva stabil si nu numai, la job sunt din ce in ce mai ascultatori desi au multe de spus...in alta parte!
Sa nu mai zic de faptul ca ne complacem in anumite situatii doar sa fim cu cineva iar alte persoane desi locuiesc cu un partner spun ca nu este nimic intre ei ci numai o prietenie veritabila. Sau poate interesul poarta fesul?....Nici nu mai stiu ce sa mai zic, sunt total confuz. Sa nu mai zic ca mai vine cate unul si spune: "- Eu sunt dupa o relatie de ceva vreme iar acum nu sunt pregatit pentru una noua.", desi relatia s-a terminat acum 7 luni sau chiar mai mult. Este mult mai lejer sa alergam din floare in floare?...Poate ca da!
Nu te bate nimeni la cap ca de ce si cum si de ce nu ai sunat si asa mai departe. Dar apoi nu tot singur esti?. Ce ne facem si oare aceasta parte din fobia sociala este o boala?.
Sa nu mai zic de faptul ca vrem sa ne dezvoltam viata sociala dar ne este frica sa cunoastem noi persoane si sa interactionam cu acestea. Sa nu mai zic ca in momentul in care cautam numai aventuri mai ne si indragostim si apoi ne punem intrebarea oare de ce idiotul/oata, nu vrea mai mult. Eu cred ca totul vine de la prioritati si anume: "Vreau aventuri?, Vreau sa ma indragostesc desi nu tine de mine?, vreau, ce vreau?". Intrebarile astea stabilesc prioritatile, cel putin pe moment si apoi daca ai o constanta in a te intreba, raspunsurile iti vor stabili niste repere de viitor.
Sa tratez si job-ul un pic ca na, ma mananca si ma scarpin. Si aici preferam sa nu zicem chestii care ne deranjeaza ca ne atragem antipatii, ca seful nu o sa ne mai placa si ca este mai bine sa fim executanti decat cu spirit de initiativa. Si asta imi ridica o alta intrebare si anume daca nu cumva prin comportamentul acesta ne pierdem autenticitatea?....mhhh....
Eu cred ca toate aceste lucruri se intampla ca rezultat al unor experiente din copilarie, stiu ca poate pentru unii suna aiurea, dar chiar asa este. Ca na daca am avut parinti mai flexibili care ne permiteau mai multe, suntem mai curajosi daca nu, acum executam fara cuvinte.
Tot ce putem face este sa ne dam seama de aceste lucruri si sa lucram la ele ca na poate ne dorim sa nu mai fim o umbra, ci o lumina.
Cam atat de aici din casa Nora pentru mama, o alta chestie care ma "pasioneaza" din ce in ce mai mult zilele astea....
...aha!

Friday, January 18, 2008

...inceputuri!

...noi inceputuri imi sunt la vedere acum ca sunt pe meleaguri natale! Pe aici cu voi inca o data, numai ca de data asta pregatit pentru noi orizonturi si cu noi prioritati. Am pus piciorul de ceva vreme la mine pe taram si deja ma simt mult mai linistit decat eram, pai nu eram, dar nu pot sa recunosc, ca cica eu sunt puternic...Mi-am revazut prietenii si am reluat unele din vechile obiceiuri si asta ma face sa simt ca traiesc. Nici nu poti sa iti imaginezi ce inseamna sa te simti ca nou din toate punctele de vedere. Am lasat in urma tot si iata-ma din nou....NOU!
Si de bine ce am revenit ma pregatesc sa infrunt o noua plecare, asa scurta, ca na, unele lucruri nu se schimba niciodata. Si mi-am facut si pensie obligatorie, spiritul de turma primeaza, ce sa fac sunt batran si acum sunt zi de zi inconjurat de ei...INGERII mei!!
Le multumesc ca exista in viata mea: Mili, Doamna D., SIM., Angel, Cri., Cata., Ginut, Blonda si steluta * care inca imi mai da lumina...

Monday, December 17, 2007

....y la próxima parada es...YOU?!

...if you forgot the reasons of looking in my eyes, here i am, trying again to remind you...so many reasons, so many dreams, so many...lost behind some cheap cortins, lost but forever reminded. If we don´t love, we forget how? or it´s just the oil that keeps us moving. I miss the false impression of being happy, it was when i used to believe that the ONLY, was already found. In my kingdom there is just LOVE and EVER AFTER. There, we won´t know about more or changes, just once and for eternity.
The heart, the mystery, how can we just give it away? I am here and always will be but i guess i will be the only one...
- ...Shut up! LOVE is not good, it just makes you disappear between fears and thoughts. Why do you want it? Cause, on this sky things will go in all the ways but to your soul.
I wanted because i found the KEY! Simplicity and just believing in that feeling that will guide me away from you, from us and from all the words that have been spoken.
I still love and i will love cause nobody can take this away from me. It´s not outside love and the blood that runs through me knows that i am infected....Touched by a touch, singing words that i don´t understand, I am strong, empowered, NOT...but a time, still here....
Don´t give up to find the star that only you can see when it shines....

Sincerely yours...

II

...and i said goodbye finally, with a so called powerful voice i heard myself ¨...thanks for every thing and i strongly believe that the world is small...we will never know...¨.
Complicated things, i course you!
...looks and silence...where am i and why i am doing this, why i am creating this dependency and then i disappear?... i need to find myself. I am ready to start a new life and nobody will know how, where and why?!...
Like a passenger in a ¨...cross country train...¨i am travelling in this so called life, believing that you are waiting for me at the next station. But i am tired, cause i traveled a long way and still that station is so far away, the feeling is so near though....
I saw it in your eyes!, but i can´t think of the probability. It´s time to forget, to go on and to leave all the things in between...i am afraid that i will be forgotten, please DON´T!
...leave me as i left you and the things will disappear from around us, alone i´ve been and always be. The star is till shining but not in my way, i guess....and silence again!
...so long, i wish you all the best, keep your dreams safe and close to your soul!

I´ve been ¨dentro¨...!



Thursday, December 6, 2007

...me and my sister!



p.s. ... like me or not...

Monday, December 3, 2007

...m-am aventurat!

...iata ce minunatie de aventura am trait in aceasta tara care se numeste Spania. Apropo azi am implinit 2 luni aici si deja ma simt ca si cum as fi stat 2 ani, nu stiu de ce dar stiu ca nu toti suntem facuti pentru asa ceva. In fine, aventura incepe cu stabilirea planului pentru weekend-ul ce tocmai a trecut, cu prietenul meu Sergio, un murcian de 22 de ani, un pic cam infoiat si cu o urma de par pe fata. Si uite ce comunicam noi prin mesaje unde sa mergem in acest weekend. Murcia, orasul in care stau este absolut minunat cand vine vorba de petreceri, oamenii astia de aici petrec mai mult decat muncesc. Dar noi ne-am hotarat sa descoperim viata de noapte din alt oras, la vreo 80 de km departare si anume ALICANTE. Decisi sa ne incercam norocul acolo, uita-ne in autobuz, on the way, ca sa zic asa. Inainte de plecare am intrebat si eu ca un om normal ce sunt, cam cati bani am nevoie pentru aceasta aventura. Mi s-a raspuns ca 20 de euro este foarte suficient. Ei bine, nu fuse...In autobuz, persoana la care urma sa stam nu mai raspundea la telefon si deci inceputul a fost promitator caci ma si vedeam dormind in autogara, ca un om fara acoperis. Dar, dupa vreo 30 de minute, pe la jumatatea drumului, Miguel, a raspuns intr-un final, lucru care m-a bucurat enorm. Ajunsi in Alicante, am descoperit un altfel de context care nu pot sa spun ca mi-a placut. Un oras mai mare si mai impunator dar tot prefer mai mult intimitatea de aici, de unde scriu aceasta aventura acum. In fine...Si mergem la acest Miguel, fireste ca incepem sa bem ca asa se practica pe aici, intai se bea intr-un apartament si apoi mergi deja montat int-o discoteca sau ma rog, unde doresti sa dansezi sau sa prizezi. Ne schimbam hainele si bem pana pe la 1 noaptea, ca na ce puteam face. Imbracat in negru si la cravata rosie - DIOR ar fi fost mandru de mine - ne indreptam vertiginos spre minunata ERASMUS party care se vroia a fi una dintre cele mai reusite. Ei bine, nu a fost caci, actiunea se desfasura intr-un apartament, unde s-a baut si s-a discutat in toate limbile pamantului. Dupa ce am mai baut si acolo ca na de plictiseala ce poti face?!, si deja cu vreo 12 euro lipsa, ne indreptam spre centrul orasului, eu cu Miguel, Sergio si alti amici noi care mai de care mai eronat in miscari. Repejor ne indreptam spre minunatul club BYBLOS, cel mai bun club GAY din oras. Toata lumea imi zicea, ca o sa mor de placere cand am sa vad minunatia de locatie. Ei bine, nu a fost asa. Nu mai zic ca intrarea a fost vreo 10 euro ca sa vad nimic. Erau 40 de persoane care mai de care mai disperate sa agate ceva, eu fiind prospatura, imaginati-va cum toata noaptea m-am ferit de vreo situatie incomoda. Mai era si o scena pe acolo, pe care defilau niste specimene foarte haioase. Toti imbracati in alb cu pene si blana, una cu silicon, unu cu muschi, unu intre o ea si un el iar cel mai fain era travestitul care parca era desprins din filmele de groaza. Mereu ma uitam sa nu care cumva sa scoata vreun cutit si sa inceapa sa ia la alergat minunatia de multime ce se dantuia rapid pe alte ritmuri decat cele pe care le puteai asculta. Dupa multe ore de stat pe acolo, am decis intr-un final sa mergem acasa. Pe drum, bataie cu adidasi si ne avand posibilitatea echilibrului, Sergio se uda in incercarea de golire a bazinului vezicii si deci o sitiatie foarte penibila. Kity, o tipa foarte energica, dormea de mare angajament in autobuz si ceilalti se torturau cu niste expresii pe care nu le pot mentiona in acest text. Mai il aveam si pe Miguel care imi respira in ceafa in fiecare moment,offf. Ajunsi la apartament, ne bagam la dormit si apoi ne-am trezit ca na trebuia sa plecam spre casa. Am dormit 4 persoane intr-o camaruta, de nu va imaginati cum si ce rasete am avut pana la atipire. Si iata-ma cu 5 euro in buzunar, gata de plecare, numai ca planurile se schimba. Urma un minunat pranz in oras la un restaurant chinezesc. Numai ca 5 euro pentru drum si pentru mancare este chiar foarte putin, dar am facut-o, am mancat ca un porc de 5 euro, ca na ce sa fac si eu... Apoi ma intrebam cate zile am sa merg pana in Murcia?. Numai ca aici oamenii sunt chiar foarte draguti si am primit bani de drum fara prea mult efort, nu am cersit daca la asta va ganditi dar cand sti cat esti de dragut, te poti folosi de asta ca sa ajungi unde vrei. Asa ca Miguel in acest caz a fost bun si nici macar nu am facut nimic cu el. Intors in Murcia, imi venea sa pup pamantul acestui oras, care acum imi este mai drag ca niciodata. Era 7 seara si prietena mea din Germania ma astepta ca pe un cal breaz sa iesim afara. Si iata-ma din nou in Badulake, un bar-discoteca, dansand pana la 4 dimineata. Cine era o epava duminica? Ei bine, EU...la naiba...
Dar nici duminica nu m-am potolit ca na, si am iesit cu un alt amic foarte haios in oras pana la 1 noaptea si a fost destul de dragut atat el cat si toata aceasta aventura...Chiar foarte dragut el!
Pentru mai multe informatii suplimentare, va rog sa ma contactati urgent, pentru ca maine s-ar putea sa nu mai stiu tot ce s-a intamplat.
...ei bine asta a fost tot, am luat-o ca pe o aventura benefica pe care nu am sa o mai repet foarte curand si sper sa va placa povestea.
...cam atat!

Wednesday, November 28, 2007

...tears in my eyes!


...intr-o ¨mare¨ de idei!

...ieri citeam niste articole, unele sa fie, altele frumos conturate insa toate despre cum este sa fi gay in Romania....unul a fost mai bun decat ma asteptam sa fie, constiinta dicta totul in actiunile exercitate de autor iar mesajul interpretat a fost - ¨Ce nu te omoara, te face mai puternic!¨. Interesanta initiativa, desi subiectul este un pic cam prafuit pentru mine. Stim cu totii cum este sa traiesti ca gay in Romania dar nimeni nu intreaba si ce putem face sa imbunatatim situatia. Discriminare peste tot, intoleranta si nu mai stiu ce dar sunt si solutii la toate astea si mai stiu un lucru ca nimic nu se schimba peste noapte si cel mai bine ar fi sa ne uitam la situatia tarilor care au trecut la un moment dat peste acest obstacol, si sa invatam. Autorii concursului de ieri, care mai de care mai iritat de societatea in care traieste si prea putin militand pentru cooperare. ¨...putem sa invatam de la fiecare persoana cate ceva...¨, spunea un autor ieri in unul dintre articole, lucru care este foarte adevarat, dar trebuie sa ne observam si noi intre noi in acelasi timp. Acum privesc un pic lucrurile din afara, dar nu cred ca situatia s-a schimbat radical in 2 luni de absenta din cadru. Poate ca una dintre solutii ar fi sa fim mai vizibili si mai flexibili cu ceilalti care nu cunosc ce inseamna viata de homosexual.
...necunoscutul ne omoara...si asta va triumfa daca nu ne comportam ca un tot unitar...

Friday, November 16, 2007

...gol!

...sunt gol si simt ca toata lumea ma vede! nu stiu ce sa fac sa umplu acest spatiu care cere, dar ce anume cere? Intrebarea asta ma seaca de ceva vreme, pentru ca nu stiu ce sa raspund....sunt asa de aproape si asa de departe in acelasi timp de tot, toate si ceea ce nu am apucat sa cunosc. Dar, viata mea nu a fost mereu in gratii, asa ca acum cunosc si mai tare ce inseamna distanta. Dar, haideti sa vorbim despre relatii, azi, ca ma simt un pic in stare, desi pot spune ca la acest capitol sunt un DEZASTRU. Nu stiu de ce unora le este frica de acest termen sau de ideea in sine pentru ca este atat de frumos sa ai parte de acest fruct atat de rar si lucios. Poate pentru ca o relatie implica sinceritate, stabilitate si reciprocitate, lucruri care pentru noi toti sunt diferite si poate ca in acelasi timp ne este frica de a le pune in practica. Atunci pereferam sa ramanem singuri, ca asa ne este cel mai bine si nu putem suferi numai ca...
...suferim de singuratate!
Sa nu mai zic ca singuratatea in doi este cea mai rea! Deci ce sa facem?
Ei bine, eu unul risc si fac ce pot ca fiecare moment din viata mea sa nu treaca neobservat de inauntrul meu...Cum sunt eu acum?
...singur dar plin de stele si vise!
p.s. stelele sunt sus si stiu ca sunt pierdut in ele de mult timp...

Sunday, October 14, 2007

...eu intr-o mare de ei...

...si uite asa mi-am inceput viata de noapte in Spania. Aseara mi-am petrecut niste ore admirand fauna locala din orasul in care m-am instalat. Doamne, ce am vazut! Cred ca daca as fi putut as fi luat o jumatate de club cu mine, acasa...Marea de ei era asa de minunata, de nu va imaginati. Nu stiu ce voi face urmatoarea data cand ma voi duce acolo, poate ca ma voi arunca un pic si eu printre valuri si voi incerca sa inot printre ele. Si asa am petrecut de la 11 noaptea pana dimineata la 8. Acum sunt un pic frant, dar cred ca merita tot ce am vazut si trait azi noapte. In ceea ce priveste steluta mea, ea este in mine si chiar daca un inger ma intreaba cine este aceasta steluta si de ce o tin secreta, pot sa ii raspund ca este mai bine asa, sa am numai eu parte de tot ce mi-a oferit el.Incep sa patrund in lumea de aici si tot ce inseamna ea si sper ca VOI, cei de acasa sa fiti exact cum v-am lasat...
...eu inot catre...